15.01.2012

Din tot ceea ce-a fost, nimic nu a rãmas,

Sunt foarte pregãtit de urmãtorul pas.

Sã-mi trec peste mândrie este foarte greu,

Dar fac ceea ce simt şi am s-o fac mereu.

Am vrut sã fie bine dar… nu se mai putea,

Pe simţurile mele nu mai puteam cãlca.

Mi-e sufletul de plumb, ştiu cã-s vinovat

Cã plânge şi i-e greu de tot ce s-a-ntâmplat.

Cu vocea-i tremurândã şi cu durere-n glas

Se uitã-n ochii mei şi-mi spune “Bun Rãmas”

Mã simt ca un gunoi, se rupe ceva in mine,

Dar sigur despãrţiţi, ii va fi mult mai bine.

Nu pot sã ii ofer nimic din ce meritã

Mai bine aşa, decât mereu minţitã.