Atâta
durere, in loc de plãcere,
Mã
incearcã la a ei vedere…
Nu
de mult mã fãcea fericit,
Mã
doare cã ne-am despãrţit.
Cum
pot fi atât de inconştient,
Sã
nu cred in al ei sentiment,
Sã
sufãr dupã cine m-a rãnit
In
loc sã-i fiu alãturi, fericit.
Credeam
cândva cã ştiu ce simt
Dar
vãd… cã singur mã mint.
Nu
vreau sã simt cã sunt iubit!?
Prefer
sã fiu mereu nefericit!?
Nu
ştiu dacã merit pe cineva
Aşa
sincerã, bunã cum este ea.
Este
poate, singura ce-i pasã,
Iubindu-mã,
de la ea tot lasã.
Nu
merit, nu vreau, de ce nu cred ?
In
nesiguranţã mereu mã pierd.
Aş
dori sã ştiu ce dr_cu imi doresc…
Nu
pot, dar vreau sã mã-ndrãgostesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu