O
zi atât de tristã şi este a mea,
Cea
mai tristã zi din viaţa mea.
In
jurul meu totul este pustiu …
Nu
ştiu: sunt mort, sau incã viu?
Amintirea
celui ce odat’ eram,
Topitã
ca fulgul de nea pe geam,
Mã
bântuie şi mã-mpresoarã...
Vreau
sã iubesc ca prima oarã!
Poate
iubesc şi nu-mi dau seama..
Rãscoleşte-n
sufletul meu teama!
Merit
sau nu sã fiu din nou fericit?
De
asta mi-e fricã sã mã las iubit!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu