17.01.2012

Când in ochii ei am privit,

Pe loc m-am indrãgostit.

Când pe lângã ea treceam…

Cândva ne vom iubi, simţeam.

Când in sfârşit noi ne-am iubit

Doar de necazuri ne-am lovit.

Simţeam cât de mult mã iubeşte

Dar şi cã ea mã pãcãleşte.

Incã de la prima mea iubire

Am fost sortit la despãrţire.

Oricãtde mult eu o iubeam,

Sortit la suferinţã eram.

Nu-mi doream decât iubire,

Primeam in schimb, dezamãgire.

Oricât de mult eram iubit,

Nu suportam sã fiu minţit.

Poate n-am ştiut cum sã iubesc,

Doream sufletul sã-i incãlzesc.

Poate am fost de fapt iubit

Şi ce-am greşit, ne-a despãrţit.

 

Nici acum nu imi dau seama

De ce trãiam numai cu teama

Cã-ntr-o zi, totul se va sfârşi,

Cã inimioara mea o va rãni.

Acum mã simt ca un dement,

Cu-a doua, acelaşi sentiment…

Deşi simţeam cã mã iubeşte,

Ştiam cã de mine se fereşte.

Mereu avea ceva de-ascuns.

Nu gãseam nici un rãspuns,

Increderea-n ea sã gãsesc,

Sã simtã ce mult o iubesc.

Dupã ani şi ani de plâns,

La despãrţire am ajuns.

Deşi din suflet am iubit,

Tot eu am fost cel pãrãsit.

Nu şiu câte clipe fericite

Şi zile bune-au fost trãite,

Lângã femei ce le-am iubit,

Ce-ntr-un final m-au pãrãsit.

 

 Acum am ajuns sã plâng,

Inima din piept s-o frâng,

Cineva chiar mã doreşte,

Dragoste imi dãruieşte.

Simt cã ea nu mã minte

Şi cât este de cuminte…

Dar mi-e fricã s-o iubesc,

Nu vreau iarã sã greşesc.