vineri, 20 ianuarie 2012

21.01.2012


O altã zi din viaţã trece fãrã sã gândim,
Trecem prin viaţa asta fãrã sã o trãim.
Credem multe chestii, nu credem in nimic,
La al nostru suflet nu ne gândim umpic...

Noi nu ştim exact, ce sufletul ne cere.
Dacã nu-l hrãnim, ne-neacã in durere.
El trebuie hrãnit ca sã poatã trãi,
Sã supravieţuiascã, el cere a iubi...

Dar sã iubeşti in viaţã, nu este usor,
Trebuie sã ai inima mereu plinã de dor.
Este povara vieţii, ce o porţi cu plãcere,
E cea mai grea dar, totuşi plãcutã durere.

Când inima-ţi suspinã de al dorului greu
Şi simţi cã-n viaţa asta o vei dori mereu,
Atunci şti cã iubeşti cu sufletul curat
Şi c-ai trecut prin viaţã cu adevãrat...

Viaţa-nseamnã luptã, durere, fericire...
Sã fim impliniţi, avem nevoie de iubire.
Un gram de iubire ne dã oricând putere,
Sã trecem mai uşor prin lacrimi şi durere.

20.01.2012


Tu nu şti ce inseamnã dragoste adevãratã,
Vezi ca sufãr, totuşi, pentru tine e-o joacã!?
Degeaba-ncerc din greu sã te inţeleg…
Sufletul tãu nu pot de al meu sã-l leg.

Caut in ochii-ţi goi, rãmân mut de uimire,
Nu mai existã-n ei nici o fãrâmã de iubire,
Nici urmã de durere sau de dragoste purã.
Cu ce-am greşit sã-mi umpli sufletul de urã?

Nu mai conteazã nimic din ceea ce simt,
Am fãcut greşeli, continuând sã mã mint
Cã ce-am simţit odatã, pentru chipul tãu,
N-are cum sã-mi facã fãrã milã atâta rãu.

Nu te consider pentru nimic vinovatã.
Sper sã poţi iubi cu-adevãrat vreodatã,
Sã fi fericitã alãturi de cine te iubeşte,
Sã simţi şi tu cum sufletu-n tine creşte.

Mulţumesc din suflet pentru tot ce ai fãcut,
Te rog frumos sã mã ierţi dacã te-a durut.
Oricât de mult aş vrea timpul sã-l mai intorc,
Inima ta lângã a mea n-am cum s-o pun la loc.

Nimic in astã lume, nu m-ar face mai fericit
Decât sã te am alãturi, sufleţel ce te-am iubit.
Dar nu mai cred in basme şi nici in poveşti,
Deşi mereu voi fi aici, aşteptând sã mã iubeşti.

Tu ai fost şi vei rãmâne ultima mea iubire,
Nu cred nici acum in a noastrã despãrţire.
Oricât m-aş abţine dupã chipul tãu sã plâng
Meriţi mai mult de-atât, iluzii ce se frâng…

Prea multã dramã in ale noastre vieţi,
Cât trãieşti pe lume, mai mereu inveţi;
Ajungi chiar sã crezi cã dragostea-i un vis,
Dar viaţa asta scurtã nu-i chiar un paradis.

Nimic nu mai conteazã când eşti indrãgostit,
 Dai totul pe o carte, nu ceri in schimb nimic.
Nu crezi cã viaţa asta este foarte scurtã,
Vrei doar sã fi iubit de cel ce vezi cã te uitã.