23.09.2011

De când iubirea noastrã a-nceput,

Chiar dacã nu te-am cunoscut,

Ti-am demonstrat cã sunt bãrbat,

De prieteni nu am ascultat!

Am renunţat la ei pe rând,

Cã te aveam pe tine-n gând.

Am acceptat prietenii tãi,

Dar, am vãzut cã-s oameni rãi.

Oricât m-am rugat de tine

Sã-nţelegi ce nu e bine,

Sã n-ai incredere in lume,

Cã nu stã toatã viaţa-n glume.

Când ţi-am spus cã nu le pasã,

Dacã ai linişte-n casã,

Nu am vrut sã te rãnesc,

Ci, sã-nţelegi cã te iubesc

Dar de mine ţi-a pãsat,

Cã eram trist şi supãrat?

Cã prin lume tu umblai

Şi de mine n-ascultai!

Cum sã-ţi explic mai bine,

Ca sã mã crezi şi pe mine?

Cât de mult tu m-ai rãnit!

De gura lor ne-am despãrţit!

De ce nu m-ai ascultat,

Când am vrut sã fiu bãrbat?

Şi ţi-am spus cã nu e bine,

Pentru ei, sã renunţi la mine.

Atât de mult ai vrea s-o crezi…

Orice… numai sã n-o pierzi!

Dar, sufletul ei e pustiu,

Sã plângi acum, e prea târziu!

Când crezi tu cã ţi-e mai bine,

Uitã-te atent la tine…

Dã-ţi seama cât eşti de prost,

Cã-ţi pierzi viaţa fãrã rost!

Crezi cã viaţa e frumoasã?

Du-te fraiere acasã!

Crezi cã e femeia ta?

Dar, e-n patul altuia!

Sã o inseli te-ai fi gândit?

Deloc ! … Dar te-ai pãcãlit !

Când credeai cã ţi-e mai bine,

Ea şi-a bãtut joc de tine!

Astea-s vorbe aruncate,

Mie-n faţã, ţie-n spate,

De toţi prietenii tãi!

N-ai crezut cã-s oameni rãi !?

Fira-r mama ei de viaţã!!

Toţi mã sfãtuie, mã-nvaţã.

Dar, orice m-ar invãţa,

Mi-ascult numai inima!

Parcã e-mpotriva mea…

Sã m-asculte nu ar vrea!

Plânge intr-una de dor,

De-mi vine sã o omor!

Spune-mi cine-i lângã tine?

Şi-ţi spune dacã e bine:

Sã pleci, sã mã pãrãseşti…

Chiar dacã mã mai iubeşti.

Nici o femeie sau bãrbat,

N-are drept sã-ţi dea vreun sfat!

Gura lumii este proastã!!!!

Nu ştie dragostea noastrã!!

Te-am acceptat aşa cum eşti,

Deşi, ţi-am spus sã te fereşti,

De cei, ce-n faţã iţi zâmbesc

Şi pe la spate te bârfesc.

Am incercat sã-ţi fac un bine,

Dar, mereu te-ai luat de mine!!

Am vrut, mereu, sã te pãzesc

Doar pentru cã te iubesc !!!

Dacã, la ei tu renunţai,

Viaţã frumoasã tu aveai!

Puteam s-avem cãsuţa noastrã,

Sã-ţi fiu soţ, sĕ-mi fi nevastã.

Am fi avut copii frumoşi!

Ne-am fi simţit mai norocoşi!

Ne-am fi iubit fãrã regrete!

Rãu-l ştergeam cu un burete.

Aş fi dat totul pentru tine!!

Am fi ieşit mai des in lume.

Dar, am vãzut cã tu nu vrei,

Sã crezi, cã sunt nişte mişei.

Sã nu crezi cã mi-e uşor

Sã ştiu cã sufãr de-al tãu dor,

Sã vãd ce repede-ai uitat

Ce mi-ai promis, odatã-n pat.

Mai bine de atât nu pot….

Sã-ti explic, sã-nţelegi tot;

Ce-a fost in suflet, ce-am simţit…

Nicicând, eu nu te-am minţit!!!!

Dar, de când tu ai plecat…

Şi m-ai lãsat trist, supãrat,

Am vrut sã mã rãzbun pe tine

Şi-am inceput s-ascult de lume.

Am vrut sã simţi şi tu ca mine…

Sã vezi şi tu cât ţi-e de bine.

Sã simţi şi tu ce-am simţit eu…

Şi cât mi-a fost mie de greu.

Sã umblu cu prietenii tãi,

Sã am incredere in ei.

Sã le spun tot ceea ce simt

Cã nu te iubesc, in faţã sã-i mint.

Adio-ţi spun şi nu regret,

Cã eu te-am ţinut la piept…

Regret cã m-ai dat la o parte

Pentru cine nu ţi-e frate.

Şti ce nu pot sã inţeleg?

Cum am putut eu sã te cred?

Cã nicicând nu vei pleca…

Lãsându-mi inimioara grea!