25.09.2011

Când mã gândesc la viaţa asta complicatã,

Mã-treb de voi mai putea iubi vreodatã?

Oricât de grea sau de frumoasã ar fi,

Fãrã iubire, nu cred cã aş putea trãi.

Poate cã dragostea nu-nseamnã doar durere.

Incep sã cred cã-nseamnã doar mângâiere,

Acea atingere catifelatã pe al meu suflet,

Ce-aduce in viaţã, zi de zi, câte un zâmbet.

Oricine in lumea asta, prea fugarã şi trãsnitã,

Te poate lãsa la pãmânt, cu inimioara rãnitã.

Prea puţine suflete sutem pe-acest pãmânt,

Care trãim cu dragoste şi cu iertare-n gând.

O… Viaţã! De ce eşti atât de rea si de grabitã?

Nu crezi, cã meritãm şi noi, o zi mai liniştitã?

O zi in care sã simţim cã suntem mai frumoşi

Iubind pe-oricine, sã ne simţim mai norocoşi.

Dacã privesc in urmã şi mã gândesc mai bine,

Imi dau seama cã viaţa asta a ţinut cu mine.

Sãraca… mi-a dat clipe fericite şi frumoase

Dar lumea le-a umbrit cu momente proaste.

Cum sã trec peste acele clipe nefaste

Când toti, in jur, imi infig cuţitu-n coaste?

Imi spun cuvinte de laudã despre mine,

Dar de iubirea mea n-aud nimic de bine.

Cine ne poate spune ce sã facem in viaţã?

Cine ne poate-ndruma, sã ne dea povaţã?

Sã ne facã sã intelegem cã numai iubirea

Este sabia ce poate infrânge despãrţirea.

Eu m-am nãscut cu aceastã povaţã-n suflet,

De asta mã feresc sã nu am cumva vreun regret.

Incerc mereu sã fac doar ce inima imi cere,

Chiar dacã trec prin viaţã cu lacrimi şi durere.

Am fãcut multe greşeli de când m-am nãscut,

Dar n-am regretat nicicând cã te-am cunoscut.

Cã aşa ne e scris sã trãim pe-acest pãmânt,

Cu iubire-n suflet şi chipul celui drag in gând.

Mi-aş dori sã pot intoarce timpul inapoi,

Sã vãd greşeala ce-a rupt vraja dintre noi

Sã mai incerc, sã te fac sã inţelegi odatã,

Cã pentru tine, aş fi dat viaţa mea, toatã.

Dar gata! Cred cã ajunge atâta suferinţã,

Atâtea lacrimi grele şi-atâta umilinţã.

Oricât de mult te-aş iubi in astã lume,

Tu te-ai depãrtat deja, prea mult de mine.

Nu pot sã-ţi mai cerşesc, ca un milog iubirea,

Indiferent cât de tare doare despãrţirea.

Sunt sigur cã odatã, in viaţa asta scurtã,

Voi vedea cã ochii, care nu se vãd, se uitã.