Mi-este din ce in ce
mai greu
Sã lupt contra
sufletului meu.
Mi-e fricã sã nu le
rãnesc,
Pe amândouã, cred cã le
iubesc.
Una-mi stã in minte
mereu,
Alta-i fãcutã pe
sufletul meu.
Amândouã nu le voi puta
iubi,
Una dintre ele o voi
pãrãsi!!
Mi-e greu acum, sã mã
hotãrãsc,
Sunt sigur c-am s-ajung
sã mã urãsc.
Domnul mi-a dat,
povarã, astã simţire,
Sã nu ştiu cui sã-i dau
a mea iubire.
Eu ştiu cã nu merit
niciuna dintre ele…
Nu vreau sã treacã prin
chinuri şi durere.
Chiar nu inţeleg cum
pot sã mã iubeascã,
De ce ele-ar vrea…
copii sã-mi dãruiascã?
Problema nu-i de fapt
pe care s-o aleg,
Incerc din rãsputeri ca
sã mã inţeleg.
Nu ştiu ce sã-i mai dau
sufletului meu
Sã am chef de viaţã şi
sã nu-mi fie greu.
Voinţa mea de viaţã
este o problemã,
Cheful meu de lucru
este o dilemã.
Degeaba vreau şi ştiu
ce am de fãcut,
Lipseşte-acel impuls ca
sã mã apuc.
Degeaba am in viaţã
femei ce mã iubesc,
Când eu pe astã lume nu
mã mai regãsesc.
Ştiu cã toatã vina o
port numai eu,
Cã nu i-am dat ce
trebuie sufletului meu.
In loc sã-mi plâng de
milã, sã mã resemnez,
Trebuia in viaţã sã mã
aventurez.
Sã nu permit femeii ca
sã mã rãneascã,
Sã o las doar pe ea ca
sã mã doreascã.
Pe-orcare aş alege, tot
doi vom suferii,
Mã trec gânduri
sinistre, pe alta de-aş iubi?
Incep ca sã mã sperii
de ale mele gânduri,
Cred
c-am sã incetez sã scriu aceste rânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu