Când lângã tine stau,
Sã uit de mine, nu vreau.
Dar chiar nu am de ales,
Nu aleg eu sã te iubesc.
Singur stând, imi amintesc,
Gânduri iar mã nãpãdesc.
Aş vrea sã ştiu, nu reuşesc,
De ce nu vreau sã te iubesc.
Dar ce sã-i fac inimi mele?
Mã bagã mereu in belele.
Ea doar pe tine te vrea,
Nu-i pasã de viaţa mea!
Nu pot deloc sã-i stau in cale,
Chiar nu ii pasã cã o doare?
Ştie doar ce ea-şi doreşte,
Chiar dacã se nenoroceşte.
Trebuie sã fiu mult prea nebun,
S-o iau din nou pe-acelaş drum.
Dar, aşa cum numai eu mã ştiu,
Voi alege sã merg pânã-n pustiu.
Voi da frâu liber inimi
Sperând cã nu voi suferii.
Voi da totul pe-o iluzie,
Chiar dacã totu-i o confuzie.
De ce-n iluzii vreau sã mã pierd?
Cred c-am inceput sã mã-nţeleg;
Respir, Trãiesc doar din Pasiune,
Fãrã ea, nimic nu mai rãmâne…
Nu are rost s-o mai lungesc
Concluzia e cã: “Te Iubesc!”
Şi-oricât de mult aş suferii,
Voi da frâu liber inimi!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu