Inima din pieptul meu
Plânge doar de
dorul tãu.
Plânge dupã
ochii mei
Şi dupã
dragostea din ei.
Plânge-ntr-una
şi suspinã
Dupã o razã de
luminã,
Dupã o manã
cereascã,
Care e
dragostea noastrã.
De ce plânge
dupa ea?
De ce insistã
cã o vrea?
De ce nu vrea
sã inţeleagã,
Cã ne
desparte-o lume-ntreagã?
In ochii tãi
nu vãd iubire,
Vocea ţi-e
doar dezamãgire.
Aş vrea sã
simt cã mã iubeşti,
Sã nu mã mai
dezamãgeşti.
Dacã vrei
inima mea…
Te rog sã n-o
mai rãneşti.
Tot, ce de la
viaţã vrea,
Este doar sã o
iubeşti.
Viaţa şi
sufletul meu
Vei rãmâne tu
mereu.
Lupta pentru
viaţa mea
Eu n-o mai pot
câştiga.
Al nimãnui eu
am rãmas,
Singur şi fãrã
de glas…
Puterea mea
s-a risipit
De când tu
m-ai pãrãsit.
Destinul m-i
te-a scos in cale,
De ce te-am
preţuit eu oare?
De ce vrei tu
sã mã rãneşti
Şi-mi spui cã
incã mã iubeşti!?
Asta-i doar o
intrebare,
Care-i prea
chinuitoare
Pentru sufleţelul
meu,
Care te-a
iubit mereu.
Poezie,
Poezie…
Totul este o
prostie;
Viaţa, Moartea
şi Iubirea,
Cea mai rea e
Despãrţirea!
Nu uita sã mã
rãneşti…
Spunându-mi cã
incã mã iubeşti,
Sã-mi infigi
cuţitu-n spate…
Spunându-mi cã
nu se mai poate.
Doar cu inconştienţa
ta
Mi-ai tocat
inimioara,
M-ai lãsat fãrã
iubire,
In suflet cu dezamãgire.
Viaţa mi-ai fãcut
un chin,
Vorbele-ţi
sunt un venin
Ce la inimã-mi
ajunge
Şi in jur, totul distruge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu