23.09.2011

Unde e Dragostea Ta?

Ce m-ai minţit, c-o vei purta,

Totdeauna-n viaţa ta,

Pentru inimioara mea.

Mi-ai promis cã mã iubeşti!

Cã n-ai sã mã pãrãseşti!

De ce nu te ţi de cuvânt?

Şi-arunci iubirea noastrã-n vânt.

Dacã nu te-aş fi iubit,

Nu m-aş mai fi necãjit…

Acum eram mai fericit.

La alta eu m-aş fi gândit.

Urãsc cã mã gândesc la tine!

Şi nu am grijã de mine.

Urãsc cã renunţ la tot!

Din suflet nu pot sã te scot.

Urãsc cã sufãr dupã tine!

Şi cã nu-ţi pasã de mine.

Cã mã minţi cã mã iubeşti

Dar, de fapt, mã pãrãseşti.

Nu şti ce-nseamnã sã iubeşti!

Nu şti decât sã mã rãneşti!!!

Nu-ţi pasã decât de tine!

Sã-ţi fie numai ţie bine.

Dac-ai iubi cu-adevãrat,

Nicicând nu ai fi plecat.

Tu nu m-ai fi pãrãsit,

Dacã chiar m-ai fi iubit.

Iubirea-nseamnã umilinţã.

Sã suporţi şi rea credinţã.

Sã incerci sã dovedeşti,

Cã pe cineva iubeşti.

Dacã-mi vrei increderea,

Luptã, dragã, pentru ea!

Dacã spui cã mã iubeşti,

De ce mã dezamageşti?

Sã am incredere in tine,

Vrei!... dar te-ai gândit la mine?

Sã-ncerci sã nu mã mai rãneşti,

Ca sã te cred cã mã iubeşti.

Cã iubire pentru mine, simţi,

Cum vrei sã vãd, dacã mã minţi?

Deşi am ştiut c-am sã regret,

Ti-am dat şi inima din piept!

Imi spui cã eu te-am neglijat!?

Dar şti cât tu m-ai supãrat?

Şti câte eu ţi-am indurat?

De dragul tãu, n-am fost bãrbat!

Dar, oricât m-ai fi rãnit,

Eu, tot timpul te-am iubit.

Şi-oricât eram de supãrat,

Te strângeam noaptea in pat!

Noaptea-n braţe te strângeam,

Plângeam! pentru cã te iubeam.

Speram cã vei simţi-ntr-o zi,

Cã nu merit… şi mã vei iubi.

Nu şti ce-nseamnã sã iubeşti!

O inimã sã ocroteşti,

Sã-ţi pese dacã-i este greu,

Sã treci prin bine si prin rãu.

Nu am sã te pot ierta!

Cum ai putut renunţa

La noi, cu-atâta uşurinţã?

Sã mã bagi in umilinţã!

Aş vrea sã beau, sã pic sub masã!

Nu vreau sã mai ajung acasã!

Sã vãd cât este de goalã…

Sã intru din nou in boalã.

Tot ce mi-am dorit in viaţã,

A fost sã te am in faţã!

Sã vãd zâmbetul tãu fin,

Ce-mi alungã orice chin.

Am vrut sã simţi cã te iubesc!

N-am vrut nicicând sã te rãnesc!

Oricât de mult tu m-ai rãnit,

Sufletul ţi-am ocrotit!

Ai fost şi eşti ca o comoarã,

Pentru a mea inimioarã!

In al meu suflet vei rãmâne,

Tot ce am mai scump pe lume!

Oricât trãiesc in astã lume,

Mã voi gândi mereu la tine!

N-am sã regret cã te-am iubit,

Doar cã tu, m-ai pãrãsit!

Toţi imi spun sã nu mai plâng,

C-o viaţã am pe-acest pãmânt.

Da’n  viaţa asta, ce-o trãiesc,

Vreau sã fiu iubit şi sã iubesc!

Toţi avem acelaşi gând,

Suntem o apã şi-un pãmânt.

Am vrea sã trãim fericiţi,

Sã iubim, sã fim iubiţi.

Cum sã fac, sã reuşesc,

Sã n-ajung sã innebunesc?

Sã simt şi eu cã mai trãiesc.

Sã trãiesc fãrã sã te iubesc.