01.01.2012

Ce faci tu cu viaţa mea ?

Chiar nu ţi-e milã  de ea !?

Ai distrus sufletul meu

Habar n-ai cât mi-e de greu.

Cine oare pentru tine

Ar fi renunţat ca mine

La liniştea din pieptul sãu,

Sã te lase sã-i faci rãu?

Aşa cum tu ai reuşit

Ca sã mã faci fericit,

Sufletul mi l-ai rãnit

Şi-am rãmas dezamãgit.

Aveam nevoie de iubire,

Nu credeam in despãrţire.

Am vrut sã te fac fericitã,

Sã te simţi mereu iubitã.

Nu credeam cã voi ajunge

Sã-mi curgã venin prin sânge.

Dar, am realizat cã am greşit

Şi-ntr-un  final m-am liniştit.

Ştiu cã-n viaţa asta scurtã,

Toţi ducem câte o luptã,

Dar eu cred c-am obosit

De câte ori am fost lovit.

Aş vrea ca sã mai am putere

Sã trec uşor peste durere,

Dar aşa am fost conceput,

Cu inima mereu sã lupt.

Oricât de mult aş vrea sã pot

Inima din piept s-o scot,

Sã-i spun cã viaţa asta-i scurtã,

Ea de mine nu ascultã.

Sã mã lase sã trãiesc

Alãturi de cine iubesc.

Nopţi in şir, zile la rând,

Mi-au trecut cu tine-n gând.

Cu greu trece viaţa mea,

Dar poate-i mai bine-aşa.

Crede-mã cã te iubesc

Şi nu vreau sã te rãnesc.

Priveşte in inima mea,

Vei gãsi Dragostea-n ea.

Unde merg şi orice aş face,

Gânduri nu mã lasã-n pace.

Ochii tãi ii vãd mereu,

Incãlzesc sufletul meu.

Inima mai tare-mi bate,

Te visez noapte de noapte,

Cred cã am sã-nnebunesc,

La cât de mult te iubesc.

Aş vrea sã te strâng la piept,

Sã nu mai am nici un regret

Dar nu ştiu dacã ar fi bine,

Nu vreau sã-ţi baţi joc de mine.

Aş vrea sã cred intr-o poveste

In care durerea nu mai este.

Dar acea lume nu existã,

De asta am inima tristã.

Cât crezi cã pot indura

Sã mi te joci cu inima?

De-ai şti cât plânge dupã tine,

De rupe sufletul din mine!

Te rog din sufletul meu,

Dacã vezi cât mi-e de greu

Şi dacã vrei sã mã iubeşti,

Íncearcã sã nu mã  rãneşti.

Ieşi din gândurile mele

Cã-mi aduci numai belele,

Gându-mi stã numai la tine

Şi nu ştiu dacã fac bine.

Un fulg de nea din cer coboarã

Ca o stea, pe-o notã de vioarã.

Sunete de saxofon… adie lin,

Mã-ntreb: de unde, oare, vin?

E-o linişte ce mã cuprinde,

Nimic nu mã poate surprinde,

Doar micile amitiri cu tine

Mai rãscolesc sufletu-n mine.

Un sunet gros de saxofon,

Pare-a fi voce, ca de om,

Un sunet atât de plãcut,

Durerea mã face s-o uit.

Un sunet gros dar şi plãpând

Pluteşte lin, ca intr-un gând,

Mã las purtat de al sãu glas

Intr-un cântec de bun rãmas.

Rãmâi cu bine draga mea.

Ai fost odatã, viaţa mea…

Deşi mai sufãr şi mi-e greu,

Ai pãrãsit sufletul meu.

Íţi doresc sã fi iubitã,

Sã fi mereu fericitã,

Sã ai parte de iubire,

Deloc de dezamãgire.

Vreau doar sã fi fericitã,

Sã nu uiţi cã eşti iubitã,

Sã trãieşti viaţa din plin,

Sã n-ai in suflet venin.

Cred in Dragoste Curatã.

Aş vrea sã fi nevinovatã,

Nimic sã nu se fi-ntâmplat,

Sã mã trezesc cu tine-n pat.

Dacã crezi cã mã iubeşti

Íncearcã sã nu mã rãneşti

Şi-atâta timp, cât tu trãiesti,

Inima mea s-o preţuieşti.

Oare pot sã cred in tine?

Asta rupe sufletu-n mine,

Cãci inima mea te doreşte,

Simte cã ceva-i lipseşte.

De-aş mai putea crede in tine

Aş renunţa chiar şi la mine,

Pânã şi la ai mei pãrinţi,

De-aş şti cã n-ai sã mã mai minţi.

Dacã stau bine şi gândesc,

Imi dau seama cã greşesc.

Cer atâtea de la tine

Şi nu mã uit deloc la mine.

Poate am fost eu vinovat,

Poate felul cum m-am purtat!?

Aş vrea sã cred cã am greşit

Ca sã trãiesc mai liniştit.

Sã fi sincerã aş vrea,

Sã-mi spui in faţã de-ai putea,

Dacã mai vrei sã-ţi fiu iubit,

Spune-mi tot ce mi-ai greşit.

De crezi cã dragostea ta,

E sincerã, cum este-a mea,

De eşti sigurã de ce simţi,

Te rog frumos sã nu mã minţi.

Gândeşte-te, nu doar o datã,

De zece ori şi-ncã o datã,

De meriţi tu dragostea mea,

Gândeşte bine, draga mea…

Totul depinde-acum de tine

Şi cât de mult tu ţi la mine,

Atât de mult cât mã doreşti,

Va trebui sã-mi dovedeşti.

De pentru tine-a fost un joc,

Inseamnã cã n-am eu noroc.

Asta-i dorinţa ce-o doresc,

Pentru cã, incã “Te Iubesc !”